Aliénor Lutherie - Acasa
  Aliénor Lutherie - Acasa                        Blogue       
   |   Vioara   |      |   Accesorii cvartet   |   Violoncel   |   Viola   |   Chitara   |   Contrabas   |   Percutie   |   Viola da Gambas   |   Accesorii de lutier   |   Corzi Harpa   |   Amplificatii   |   Muzica Cursuri   |   Instrumente de suflat   |   Huse

 

> Instruments > Contrebasse

Istoria contrabasului intra în în creatia familiei de vioara în secolul al-XVI-lea în Italia. Timp de multa vreme si înca în vremurile noastre în anumite locuri, contrabasul a fost considerat ca apartinând familiei Viola da Gamba, deoarece aceasta familie de instrumente a avut o evolutie paralela celei de vioara si mai ales o importanta mult mai mare din punct de vedere muzical: de fapt, vioara si stramosii ei nu erau acceptati în Franta decât de amatori care îsi câstigau astfel pâinea. Se cânta la Viola da Gamba si se traia din vioara. O gravura din 1580 reprezinta totusi unul din primii contrabasi din familia viorii, iar pe de alta parte s-au gasit un mare numar de instrumente care nu pot face parte din familia violei da gamba, prin factura lor, ci am putea spune ca sunt stramosii contrabasului din zilele noastre. Acest instrument, cu sonoritatea cea mai grava din familia viorii, este greu si foarte voluminos. Este deci normal faptul ca timp de multa vreme a avut putin scucces fata de muzicieni, obligând astfel lutierii sa aduca câteva modificari, contrabasul ajungând sa fie o vioara mult mai mare. 

Putem sa notam astazi punctele principale ale evolutiei sale: 

  • Mecanismul de tensiune a corzilor: Tensiunea corzilor pe un contrabas este foarte importanta si pentru a permite un reglaj cât mai precis, simplul mecanism al cuielor din lemn a fost înlocuit de sistemul de rotite si 'surub nesfârsit'.      
  • Schimbarea acordajului: Instrumentele din familia viorii sunt acordate din cvinta în cvinta, în afara de contrabas care este acordat din cvarta în cvarta, de aceea se presupune ca face parte din familia violei da gamba. De fapt, e mult mai usor de cântat la contrabas fiind acordat în cvarte, pentru ca aceasta reduce considerabil numarul de schimbari de pozitii.
  • Modificarea cutiei de rezonanta: pentru a usura si mai mult accesul la pozitiile înalte, umerii contrabasului au fost coborâti, primind mai întâi forma unui 'mar', apoi cea de 'para'. Si pe lateral (eclisele), în partea de sus a cutiei de rezonata a fost îngustata, caci grosimea sa deranja instrumentistul.

Tinând cont de modificarile datorate maestriei lutierilor, putem clasa astazi contrabasii în trei mai categorii:

  • Tables de fond plat à pan coupé vers le haut.
  • Tables de fond voûtée à pan coupé vers le haut.
  • Tables de fond voûtée incurvée au niveau du talon du manche.

Folosirea contrabasului în orchestrele secolului al XVIII-lea era aproape inexistenta în Franta, fiind preferat în locul sau violoncelul. în restul Europei, proportia dintre violoncei si contrabasi era egala, daca nu chiar favorabila contrabasului.Pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, contrabasiii erau împrastiati peste tot în orchestra si abia în 1844 Hector Berlioz a descris dispunerea în orchestra a instrumentelor asa cum o cunoastem noi astazi. Cât despre pedagogia contrabasului, a fost mult timp un adevarat calvar. Prin 1830 nu exista înca nici un tratat didactic, contrabasul fiind victima prejudecatiolor publicului, muzicienilor si a profesorilor care il recomandau elevilor celor mai slabi.    

Contrabasul a avut deci un trecut zbuciumat si este regretabil ca în anumite cercuri este înca considerat un instrument "de mâna a doua", cu toate ca si-a demonstrat calitatile de instrument solist atât în muzica clasica cât si în jazz. Interesul pe care îl stârneste contrabasul în ultimii 20 de ani, pare totusi sa-i prezica pentru secolul al XXI-lea o evolutie comparabila cu cea a viorii în secolul al XIX-lea.     

 





Contrebasses



Dernière modification :
Lutier artizan de un 1/4 de secol, lutier în linie din 2002 !